Angajatii pe timp de criza – motivati sau demotivati ?

Nota autorului

Culoarea rosie de mai jos evidentiaza emanatiile unor specialisti HR care oripileaza retina si cugetul sanatos.   Fortat de imprejurari, rog opinia publica sa refuze a inghiti aceste matrapazlacuri. Textul colorat in cele doua culori: negru si rosu  nu este altceva decat un articol publicat pe siteul  Capital.ro. Textul scris cu verde se refera la comentariile facute pe marginea articolului original.

Titlul original – Cum sa-ti motivezi salariatii pe timp de criza

Un titlu mai potrivit ar fi fost: „Cum sa nu-ti demotivezi angajatii pe timp de criza”

„Într-o perioadă în care concedierile în masă şi reducerile salariale sunt măsuri adoptate de majoritatea companiilor, motivarea angajaţilor pare o noţiune de domeniul fantasticului. Nici măcar angajaţii nu se mai gândesc la creşteri salariale sau la bonusuri. Importantă este acum siguranţa locului de muncă.

Ma voi rezuma la a comenta ceea ce este colorat cu rosu. Nu voi arunca cu pietre in jurnalista care a scris acest articol (probabil inca tanara), dar voi puncta acolo unde cu premeditare si-au facut poftele „experimentatii consultanti” in resurse umane. Mentionez ca acest articol a fost ales intamplator din presa online si ca nu exista nici un sentiment partinitor asupra celei care a semnat acest articol sau asupra publicatiei din care face parte. Dorinta mea este aceea de a evidentia unele practici  din sfera resurselor umane (HR) pe care, adesea, le consider viciate si lipsite de profesionalism. Doresc sa precizez ca, si pe timp de criza, motivarea angajatilor este importanta.  Chiar mai importanta ca inainte de blestemul crizei.  Motivarea e de domeniul fantasticului doar in capul nepriceputilor. Angajatorii care gadesc astfel, nu au bine definita notiunea managementului de firma. Cei din aceasta categorie vor suferi pierderile cele mai mari pe timp de criza. Siguranta locului de munca este importanta doar pentru anumite categorii sociale si profesionale si nu a tuturor oamenilor care muncesc. In articol se generalizeaza, ceea ce este gresit. Cine stie meserie lucreza fara probleme si pe timp de criza, si pe timp de razboi etc. Acesti oameni nu se vor stresa prea mult cu starea financiara a patronului, daca acesta le poate asigura sau nu un loc de munca, pentru ca isi gasesc repede, in alta parte, o a doua sansa.

„Metodele de motivare nu mai sunt aceleaşi. Greu mai motivezi pe cineva cu un laptop, o primă de vacanţă sau chiar cu o creştere de salariu, atunci când omul este nervos, este stresat, simte că locul lui de muncă fuge şi că s-ar putea ca firma să dea faliment. Ceea ce spuneau oamenii este că începe să conteze foarte mult comunicarea, ei vor să ştie ce se întâmplă, vor să înţeleagă care este direcţia”, a declarat pentru Capital.ro Daniel Enescu, preşedintele companiei de consultanţă Daedalus Group.

Laptop, masina, bonuri cadou, servicii medicale se ofera angajatilor si pe timp de criza. E drept nu la 90% din cazuri ca inainte. Dar nici nu s-au scos la 90% din cazuri, asa cum fals se duce in eroare opinia publica. Daca in anumite sectoare precum: vanzarile, asigurarile, presa, publicitatea, imobiliarele etc, lucrurile merg prost, asta nu inseamna ca in alte domenii de activitate, proportiile nu s-au pastrat ca inainte. Asadar, rog a nu se mai generaliza acest fenomen. Il vad omniprezent in toate articolele. Ma intreb daca ati auzit de „echidistanta” in actul jurnalistic. Sau si impartialitatea era valabila tot inainte de criza ? Chiar trebuie sa se cante in struna consultantilor HR ? Acestia au un interes profesional de a comunica publicului anumite mesaje, care nu sunt mereu de buna credinta. Ele pot crea, in randul maselor si a agentilor economici, o falsa stare de neincredere. In realitate, criza economica va fi in Romania, in gradul ei cel mai inalt, abia peste cateva luni. Noi ne agitam de pe-acum ca sa tulburam masele doar pentru ca presa are o norma zilnica de respectat ? In acest caz ar trebui ca norma sa fie cuantificata la calitatea articolelor publicate si nu la numarul lor. Iar prin calitate eu inteleg: echidistanta si adaos de valoare informativa si deloc partinire si informare lacunara. Ca sa nu mai vorbesc de efectul negativ starnit in randul maselor. Ar fi bine sa intelegeti ca acest efect de masa joaca rolul de bumerang. El se intoarce inclusiv impotriva presei. Cum ? Pai, mai intai starea de haos creata de presa afecteaza agentii economici care au astfel un „comportament dirijat” (subliminal). Apoi, acesti agenti economici, slabiti de conjunctura economica nefavorabila vor aloca foarte putini bani pentru publicitate, marketing etc. Toate acestea se intampla din mai multe cauze. Cea mai adanca ar fi aceea ca in Romania, la nivel de management, nu exista, nici lideri, nici manageri educati si suficient de experimentati. In 20 de ani economia romaneasca nu a avut timp sa creeze o astfel de generatie. Apoi, nici sfaturi despre cum sa ne comportam pe timp de criza, nu avem de la cine sa primim. Pe langa toate aceste neajunsuri, acesti manageri nu se duc sa studieze managementul, caci in mentalitatea colectiva, scoala nu e buna la nimic, iar managementul e un curs inutil, la finalul caruia mai primesti o hartie. Totusi, eu recomand managerilor, (si nu numai), sa se duca si sa invete management, pentru ca  o sa le prinda bine candva. Abia atunci vor pricepe ca la: presa, sport, agricultura, politica si management, nu se pricepe chiar toata lumea.

Siguranţa jobului, mai importantă decât salariul

Dar, cum speranţa moare ultima, unii încă mai visează la recompense financiare sau măriri de salariu. „Concret, principalele aşteptări ale tinerilor de la un loc de muncă sunt de natură diferită, de la nivelul salarial, pachetul de beneficii, programul de lucru sau mediul de lucru, până la programele de training, team-building-uri sau promovare”, susţine Camelia Stănculescu, director general al companiei de resurse umane Manpower România.

Salariatii au dreptul sa viseze la ce vor. Oricand. Observ ca „a visa” e o stare condamnabila in prezent. GRESIT. Daca patronii viseaza la pastrarea averii intacte pe timp de criza, atunci si salariatul are dreptul sa viseze la pastrarea drepturilor sale, la fel de intact. Doresc sa precizez, ca raporturile dintre salariat si angajator sunt contractuale si negociabile. Raportul este unul de natura juridica si nu de natura: sclav-stapan. Prin urmare, daca patronatul nu are bani sa-si plateasca angajatii, ori se imprumuta, ori iese din afacere. Angajatii, daca vor sa-si intelega patronul, vor strange  cureaua fara a fi siliti de cineva anume. Cine este nemultumit va pleca in alta parte. Cine  va accepta invoiala va merge inainte in conditiile de austeritate impuse de patronat. Insa conducerea nu poate sa-i de afara pe cei care refuza sa semneze o intelegere care nu le convine. Apoi, daca cei mai multi accepta e in regula, dar cei care au plecat nu trebuiesc blamati. In mod natural pleaca cine are valoare sau cine e fortat de imprejurari. Cine are interes sau cine nu are incredere in propriile forte –  va accepta si va suporta noua situatie defavorabila. Mentionez ca aici e vorba de alegerea salariatului. Patronatul propune, angajatul accepta sau nu. Negocierile se fac pe criterii de forta, santaj, intimidari. Rezista cine poate. Diplomatia e o raritate  pe timp de criza. Ca peste tot vor fi unii care au negociat bine si nu vor sa accepte o renegociere dezavantajoasa sau varianta ultima – plecarea din firma. Conform legilor in vigoare, patronatul este obligat sa le faca pofta. Intimidarile de orice natura la adresa acestora – sunt ilegale si constituie probe incontestabile in instanta (daca angajatul le colecteaza din timp la dosar). Asemenea salariati nu pot fi dati afara decat prin abuz. Eu le recomand acestor persoane sa dea, ulterior, firma in judecata. Nu imediat, ci cam dupa un an.  Ca sa se aleaga si cu ceva bani. In 99 % din cazuri, astfel de persoane, neindreptatite, castiga procesul si isi primesc despagubirile.

Dragoş Gheban, Business Development Manager Catalyst Solutions, este de părere că siguranţa locului de muncă a devenit cel mai important lucru de care ţin cont angajaţii.

„Aşteptările faţă de o companie angajatoare diferă în funcţie de vârsta celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Experienţa redusă îi determină pe tineri să îşi stabilească principalele criterii de selecţie referitoare la compania pentru care doresc să lucreze în funcţie de ceea ce ştiu de la prieteni sau familie. Există riscul ca uneori imaginea să fie distorsionată pozitiv sau negativ, datorită experienţei unei persoane din anturajul acestora şi datorită generalizării situaţiei respective. De asemenea, planurile tinerilor pe termen scurt sunt de multe ori mai importante decât cele pe termen lung, ceea ce generează anumite aşteptări, diferite de ale celor cu experienţă profesională mai mare şi pentru care planurile de carieră pe termen lung sunt mai importante”, susţine Camelia Stănculescu. Ea crede că angajatorii trebuie să înţeleagă foarte bine psiholgia tinerilor pentru a se asigura de atragerea celor mai buni şi de integrarea acestora cu succes în companie.

Angajatii tin de actualul loc de munca, cu precizarea ca nu toti sunt disperati sa si-l pastreze. Asteptarile patronatului,  pe timp de criza,  au fost (si mai sunt) ca forta de munca se va ieftini si, prin urmare, plebea muncitoare va fi diriguita cu unghia de la degetul mic. Ei, iata cat de mult s-au inselat. Problema e ca ei – angajatorii – depind in mod real de oamenii de valoare si nu de majoritatea salariatilor care sunt neinsemnati in ecuatia resurselor umane dintr-o companie. Varfurile nu vor fi niciodata usor de convins, tocmai pentru ca toata lumea ii vaneaza pe acesti oameni. Ei sunt cheia care mentin, cresc sau descresc valoarea unei companii.  Si sa nu uitam ca, inainte de criza,  tot clasa muncitoare era taiata de la „tain”.  Un alt criteriu demn de luat in seama este amatorismul de care dau dovada „specialistii HR”. De fapt, in Romania asemenea specialisti sunt destul de putini. Majoritatea acestui segment este ocupat de niste fatuci care „dau in bobi” atunci cand fac angajari. Nici vorba de vreun management al resurselor umane.  Acolo unde se presupune ca ar exista, el se confunda cu voia stapanului. Prin urmare, suntem inca departe de ceea ce inseamna mangementul resurselor umane, inclusiv la nivel universitar.  Precizez ca sunt de acord cu afirmatia urmatoare: „angajatorii trebuie să înţeleagă foarte bine psiholgia tinerilor pentru a se asigura de atragerea celor mai buni şi de integrarea acestora cu succes în companie.

Cum arată un angajator de top în perioadă de criză?

„Elementele mai puţin pragmatice şi mai puţin cuantificabile sunt cele care definesc atractivitatea unui angajator. Reputaţia companiei, leadership-ul, locul pe care îl ocupă pe un anumit domeniu compania respectivă, măsura în care investeşte în programe de sustenabilitate, de responsabilitate socială. Cred că proiectele de responsabilitate socială dovedesc, mai înainte de toate, că respectiva companie este responsabilă şi faţă de angajaţii săi şi acesta este un criteriu pe care ei îl folosesc în momentul în care îşi caută un loc de muncă”, a explicat Dragoş Gheban.

„Companiile care îşi propun sa fie atractive, atât pentru angajaţi, cât şi pentru recrutările viitoare, dau o atenţie deosebită construirii permanente a unui brand de angajator puternic, expresie a valorilor şi culturii organizaţionale, ceea ce duce la atragerea şi menţinerea celor mai buni oameni de pe piaţa muncii”, adaugă Camelia Stănculescu. Dar, cum problemele financiare sunt la ordinea zilei, puţine corporaţii îşi mai permit acum să se mândrească cu statutul de angajator de top. Cu toate că şi-au dorit această emblemă ani întregi, criza economică le-a schimbat radical viziunea.

Remarcaexpresie a valorilor şi culturii organizaţionale, ceea ce duce la atragerea şi menţinerea celor mai buni oameni de pe piaţa muncii” e valabila in cazuri izolate, in companii de succes, care nu tin cont de nepotisme. In rest, traiasca PCR (pilele, cunostiintele, relatiile). Aruncati o privire peste institutile publice: administratie, armata, politie, scoli, universitati, agentii guvernamentale. Ce observati ?  Aici veti gasi cei mai buni oameni de pe piata muncii ? Atat la stat, cat si la privat, credeti ca se tine cont de ceea ce inseamna „cultura organiationala” ? Despre aceasta din urma expresie, voi face unele referiri ceva mai tarziu.

Mădălina Popescu, general manager al companiei de resurse umane Pluri Consultants, este de părere că imaginea de angajator a unei companii, care este percepută prin intermediul produselor acesteia sau prin campanii de publicitate, are un rol extrem de important pentru cei care îşi caută un loc de muncă.

Brandul ţine oamenii în companie

„În ceea ce priveşte loialitatea, sunt mulţi factori, dintre care cei mai importanţi ar fi sentimentul de apartenenţă, soliditatea companiei percepută în piaţă, forţa brandului, oportunităţile reale de carieră, satisfacerea nevoilor de dezvoltare cognitivă, dinamica imprimată carierei, etc. Toţi aceşti factori se sesizează abia dinăuntru, rareori contribuie decisiv de la sine la imaginea de angajator”, susţine Mădălina Popescu.

„Balanţa între ceea ce tinerii aşteaptă de la o companie angajatoare şi ceea ce înteleg că trebuie să ofere este deseori dezechilibrată, unii având un nivel ridicat al aşteptărilor şi un nivel mai redus al responsabilităţii faţă de cel al eficienţei muncii lor. Dacă persoanele mature conştientizează mai bine faptul că este foarte important să iţi dovedeşti performanţa pentru a avea anumite recompense, tinerii văd uneori ordinea invers, aşteptând mai întâi să primească pentru ca eventual apoi să ofere”, încheie Camelia Stănculescu.”

Brandul nu tinde deloc oamenii in companie. E o falsa concluzie. Pe timp de criza brandul nu inseamna mare lucru pentru muncitorime. E posibil sa ma insel. Dar lumea s-a convins ca e mai avantajos sa fii respectat ca angajat la un SRL decat sclav la o multinationala, sub umbrela unui brand de succes. Povestile cu „vreau sa lucrez la multinationala, ca sa dea bine in CV”, nu mai prind decat la pustii de liceu sau la proaspetii absolventi, dornici de a-si incepe un drum in viata, o cariera. Cam atat. Asadar, „sentimentul de apartenenţă, soliditatea companiei percepută în piaţă, forţa brandului(…) etc”, nu mai sunt ceea ce erau odata. Piata HR se maturizeaza. In cativa ani, multinationalele vor trebui sa-si schimbe politicile privitoare la modul de recrutare si sa nu mai arunce la cos sute de CV-uri si sa se planga ca nu exista forta de munca in piata. Acest truc managerial referitor la „acuta lipsa de personal calificat” a fost in realitate o strategie crasa de manipulare. Originea acestei perfide  strategii deriva tocmai de la multinationale. Ele au inventat la inceput rodajul de personal supracalificat si incadrat, ulterior, pe joburi de nivel mediu. Fenomenul fost „halit” cu succes, atat de catre presa, cat si de mediul de afaceri romanesc,  inca imatur in pervertita lume a afacerilor. Cum asa ? Mai intai meditati asupra  a trei cuvinte:  recruteaza, stoarce si arunca. Totul pentru maximizarea profitului.  Cand e vorba de bani, „omenia” afisata ostentativ la angajare,  dispare in scurt timp din  ochii managementului. Incet dar sigur, asupra salariatilor  momiti cu visuri de mare brand, se instaureaza mercantilismul capitalist, cu toate infatisarile lui hidoase. Tinerii sunt dominati psihologic de la intrarea in companie si apoi educati in spiritul brandului pana in momentul in care ei devin inutili si dati afara. Asa se face ca tineretea si cunostintele acestor copii sunt exploatate la maxiumim aproape gratis. In tarile lor de origine, multinationalele nu si-ar permite asa ceva. La noi o fac cu mare succes, inclusiv cu ajutorul presei care de dragul publicitatii arunca in opinia publica tot ce doresc multinationalele. Asa are loc o veritabila spalare de creier a maselor care manate de val, de trend, se duc sa stea la coada pentru un loc la multinationala.  Alfel ar fi situatia daca multinationalele ar fi de orogine romaneasca. Dar nu prea avem, caci suntem „un teritoriu cotropit” din punct de vedere economic si, prin urmare noi suntem inca la etapa de insusire a ‘”now how-ului” occidental. Adica, cum sa facem sa le marim acestora profitul, punandu-le la dispozitie orice resursa a tarii.  Cam in asa hal am ajuns. Halal bre…

„Cultura organizationala” in Romania nu exista. O spun cu tarie dupa ce am  analizat zeci de companii. La noi si strainii care vin sa faca business, devin in scurt timp mai autohtoni decat romanii. Ba unii se „rromanizeaza” ceea ce-i mai mult decat „romanizarea” in sine. Legislatia le permite aceasta metamorfoza si ei profita din plin.  „Cultura organizationala” inseamna la noi” legile casei”, fara a se tine cont de performata sau de educatie.  Adica fara a se tine cont de valoare si competitivitate (inclusiv de eficienta managerilor). Ori la noi  lipseste exact ce e mai important din „cultura organizationala” si anume: VALOAREA.

Sintagma unii tineri „având un nivel ridicat al aşteptărilor şi un nivel mai redus al responsabilităţii faţă de cel al eficienţei muncii lor” este redundanta. In toata lumea tinerii din ziua de azi au asteptari mari. De ce ? Asa sunt invatati din scoli, facultati. Sa fie infipti, sa aiba curaj, sa-si asume riscuri etc. Marketingul, stiintele comunicarii, sociologia  si alte discipline abordeaza direct aceasta problema. Tinerii sunt plini de avant si, desigur,  neexperimentati.  E firesc sa fie asa. Dar un „specialist HR” sa iasa la rampa si sa spuna direct sau indirect ca tineri din ziua de azi sunt insolenti , nu stiu sa faca nimic si mai au si pretentii…, denota, atat un limbaj de lemn, cat si o acuta lipsa de cunoastere a profesiei in sine. Tinerii de azi nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat altii din trecut. Si in prezent sunt tineri bine pregatiti, modesti si care stiu ce vor. La fel ca cei de pe vremuri, posibil la fel ca cei din viitor.

„Tinerii văd uneori ordinea invers, aşteptând mai întâi să primească pentru ca eventual apoi să ofere”.

Arata ca tinerii au mai multa demnitate atunci cand vine vorba de ceea ce li se cuvine pentru ceea ce trebuie sa presteze ca servicii. Daca generatiile trecute inchideau ochii si se multumeau cu mai putin, acceptand mizeriile patronatului ca sa-si pastreze jobul, astazi tinerii nu sunt dispusi sa mai faca aceleasi sacrificii. Din punctul meu de vedere este foarte bine ca se intampla astfel. Asa-zisii specialisti HR cand fac referiri la acesti tineri vorbesc din punctul de vedere al patronatului nu intr-o maniera neutra asa cum o cere stiinta managementului resurselor umane. Acesti consultanti HR sunt niste coristi care interpreteaza public ode cu trimitere la interesul celor care ii platesc. Sper ca ati inteles rostul metaforelor precizate aici.

Anterior am precizat cum e in realitate cu multinationalele.  La fel si cu tinerii din ziua de azi pe care eu nu-i dispretuiesc pentru lipsa lor de experienta. De fapt, eu prin ce scriu aici vreau sa-i incurajez ca sa lupte si mai mult pentru drepturile lor. E mult mai bine pentru ei sa nu se lase pacaliti de promisiunile desarte ascunse dupa un brand de succes.  Le doresc sa castige cat mai mult si sa-si negocieze la sange inteligenta si tineretea. Pentru ca au doua variante:  fie sa fie niste salariati umili cu o remuneratie „la misto”, fie sa fie  apreciati ca intelectuali si platiti pe bani adevarati. Eu recomand varianta a doua, indiferent de greutatile prin care treceti, pentru ca acest din urma drum este extrem de anevoios, dar si avantajele obtinute vor fi pe masura.

Concluzii

Aceste companii, dar si altele, au fost tolerate, ani la rand, in mediul de afaceri romanesc. Au beneficiat de foarte multe facilitati. Nu trebuia. Ele ar fi venit in Romania oricum. Eram o piata de desfacere mult prea mare si mult prea importanta pentru a ne pierde din mana. Ca de obicei, liderii politici au negociat prost, intimidati fiind de negocierile stranse cu gigantii economici ai lumii. Poate ca nu cumva marile corporatii sa ne ocolesca. Ca nu cumva mediul de afaceri romanesc sa intre in colaps.  False ipoteze.  Sunt silit sa recunosc cat de bine au negociat aceste favoruri – managerii corporatiilor straine. Mi-e greu sa accept cat de prost am facut-o noi, complet in defavaoarea noastra. Dupa cum vedeti, realitatea ne arata care este adevarul. Tot in colaps am intrat,  chiar daca am inchis ochii la actiunile strainilor. Gluma se ingroasa si mai tare si nimeni nu ia atitudine. Asa ca, dragi tineri, nu va lasati pacaliti de vocile unora care se cred mari specialisti in domeniul resurselor umane. Acesti oameni nu va doresc voua binele, ci sunt mai interesati de scaunul pe care stau si de bunastarea firmelor pentru care ei lucreaza. Toate emanatiile lor din presa , (pentru care uneori  se platesc bani grei),  au un scop bine precizat. Ei doresc sa va faca sa credeti, ca este bine asa cum zic ei. FALS.  Mare atentie. Este extrem de important ca voi sa nu va lasati manipulati. Tineti minte acest lucru.  Despre cat de bine o sa va descurcati, depinde numai de voi. Trebuie sa stiti ca doar voua va sta in putere sa decideti cum veti trati in aceasta tara. Destinul vostru exact voi il puteti schimba pe drumul cel bun. Si acestea nu sunt vorbe goale. Cum puteti face asta ? Mai intai negociati pretul pentru inteligenta si pentru tineretea pusa in slujba acestor angajatori. Apoi negociati  libertatea de a spune exact ce ganditi, respectiv curajul de a pune in practica visele si sperantele voastre.  Siliti-i pe angajatori sa fie la randul lor competenti. Apoi, sa nu desconsiderati, niciodata, buna credinta pe care parintii vostri au sadit-o in voi, printr-o buna educatie si sa nu dati bir cu fugitii, chiar daca  asupra voastra se vor abate furtuni. Caci… vor fi. Apropo, chiar daca in prezent se trimit  pentru un job 1000 de CV-uri – nu disperati. Unii vor spune ca sunt irealist si ca tot ce am precizat aici sunt aiureli. Insa astfel de vremuri au mai fost si in urma cu 10-15 ani. Eu care fac parte din generatia tinerilor de atunci, pot sa va spun ca astfel de vremuri nu vor disparea curand din Romania. Atunci exista o mizerie sociala si mai crunta decat cea de acum. Cu rabdare si efort, fiecare din voi o sa-si gaseasca locul potrivit.

(SURSA: Articolul  a aparut pe 10 August 2009 in Capital. ro si a fost semnat de Amalia Bălăbăneanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: