Titu Andreescu – romanul care i-a invatat matematica pe americani

Titu Andreescu – Un geniu al matematicii

Începem campania noastră cu o persoană pe care o cunoaşteţi, probabil, foarte puţini. Vorbim despre mitul românilor apreciaţi la adevărata valoare peste hotare, după ce România nu le-a dat şansa să îşi construiască o carieră de succes.

PROMOTIE – Mobila la comanda la cel mai bun pret

Pe când era adolescent, Titu Andreescu câştiga de trei ori la rând concursul organizat de cunoscuta revistă „Gazeta Matematică” şi, mai târziu, avea să fie coordonatorul lotului olimpic al României. Deranjat de nedreptăţile regimului Ceauşescu şi de viitorul trist pe care i-l oferea strania versiune românească a capitalismului, Andreescu a ales Statele Unite.

L-am întrebat pe profesorul de 53 de ani despre România şi viitorul ei matematic, iar el a scos câţiva factori de sub radical şi ne-a răspuns: stăm rău. Mai mult, se pare că problema se întinde pe întreg sistemul educaţional de la noi. Nu ştim să ne susţinem valorile, iar ele nu au de ales şi ne părăsesc.

Evz.ro: După 1990, aţi ales să plecaţi în State. De ce? Aţi avut o ofertă sau aţi emigrat pur si simplu?
Titu Andreescu:
Pur şi simplu mă săturasem de toate barierele care mi s-au pus în România. N-am avut nicio ofertă, dar am fost încrezător că voi reuşi.

Vorbiţi de piedici care vi s-au pus în România. Puteţi da câteva exemple?
Nu am fost lăsat să însoţesc elevii pe care i-am antrenat la Olimpiada Internaţională de Matematică (adjunctul delegaţiei fiind întotdeauna un tovăraş din minister), nu m-am putut înscrie la doctorat pe motivul „nu sunt locuri”, succesul pe care l-am avut ca tânăr profesor deranja.

De ce credeţi că România nu reuşeşte să îşi ţină tinerii cu calităţi deosebite în ţară? Dumneavoastră aţi fost tentat vreodată să reveniţi şi să profesaţi din nou aici?
Pentru că nu-i poate plăti cu peste cinci mii de dolari pe lună, aşa cum sunt plătiţi în afară. Nu am fost deloc tentat să revin.

Eraţi profesor de matematică în România. În Statele Unite, care a fost prima meserie şi cum aţi înaintat în carieră?
Prima meserie a fost tot de profesor, la una dintre cele mai bune zece şcoli din Statele Unite: Illinois Mathematics and Science Academy.

Aţi pregătit echipele olimpice ale României şi Statelor Unite. Cu care aţi avut mai multe satisfacţii?
Am avut satisfacţii cu amândouă, dar munca nu mi-a fost recunoscută în ţara în care m-am născut aşa cum a fost apreciată în America.

Ce v-ar face să vă întoarceţi?
Ceva cu totul şi cu totul extraordinar.

Adică?
Schimbarea unor legi şi respectarea lor, reducerea corupţiei, ridicarea nivelului de civilizaţie. „Ceva cu totul extraordinar” se referă la faptul că nu văd aceste lucruri realizabile prea curând.

Sunteţi profesor universitar acolo. Aveţi un stil aparte de a preda?
În întreaga mea carieră, am fost adeptul angajării active a elevilor sau studenţilor în propria lor instruire, făcând apel la predarea bazată pe rezolvarea de probleme alese atent şi care să stimuleze descoperirea şi aprofundarea parţii teoretice. Orele mele nu sunt conferinţe, ci pline de discuţii care facilitează procesul de învăţare. După cum spunea S.I.Hayakawa, „Good teachers never teach anything. What they do is create the conditions under which learning takes place” (în traducere mai mult sau mai puţin liberă, „Profesorii buni nu predau niciodată nimic. Ceea ce ei fac este crearea condiţiilor în care învăţarea are loc”). Exact aşa procedez şi eu.

Care este rolul programului AwesomeMath şi cum v-a venit ideea unui astfel de proiect?
La lotul olimpic american se califică anual 30-50 de elevi, dar sunt mult mai mulţi elevi buni care aspiră să ajungă acolo, în special cei din clase mai mici. Ceea ce face programul pe care l-am creat este să pregătească eficient aceşti tineri doritori de a face performanţă, ajutându-i să-şi realizeze obiectivele: calificarea în lotul olimpic sau admiterea la o universitate de prestigiu. Programul are şi participare internaţională (20%).

Cum v-a influenţat cariera viaţa de familie?
M-a ajutat să-mi găsesc echilibrul, balansând toate proiectele în care sunt angrenat. Soţia, Alina, tot timişoreancă, m-a ajutat imens în ceea ce fac, în special la AwesomeMath. Adrian (9ani) si Andreea (6) mă lasă – de cele mai multe ori – să lucrez.

Aţi avut studenţi români cât aţi predat în Statele Unite? În opinia dumneavoastră, care sunt cei mai talentaţi tineri matematicieni români?
Am avut şi am studenţi români (unii de peste Prut). Sunt mulţi tineri matematicieni români foarte talentati, mi-e greu să dau nume.

Şcoala românească de matematică este apreciată în lume? Pe ce loc aţi clasa-o?
La nivel universitar, între 10 şi 15 în lume. La nivel secundar, sau în competiţiile de matematică, mai slab.

Cum comentaţi sistemul actual de învăţământ din România?
În cădere liberă.

Care credeţi că a fost cel mai bun ministru al învăţământului pe care l-a avut România?
Spiru Haret. Nu pentru că a fost ministru de trei ori (şi d-na Andronescu e la al doilea mandat), ci pentru reformele lui radicale care au pus bazele învăţământului modern în România.

PROMOTIE – Mobila la comanda la cel mai bun pret

Cine este Titu Andreescu

Născut în 1956 la Timişoara, Andreescu s-a remarcat în lumea numerelor încă de mic. Trei ani la rând, între 1973 şi 1975, a câştigat celebrul concurs de rezolvat probleme din Gazeta Matematică. Abia trecuse graniţa celor 20 de ani când a devenit antrenor al echipei olimpice de matematică a României. Numit profesor emerit şi consilier pe lângă Ministerul Educaţiei, totul părea perfect pentru tânărul geniu. Insă nedreptăţile au inceput sa curgă, Andreescu refuzând să se pună preş în faţa conducerii comuniste.

Ieşirea din labirint a venit după Revoluţia din 1989, când tânărul de 34 de ani părăsea România pentru a-şi încerca şansa în Statele Unite. In 1994, a fost antrenorul echipei olimpice americane care a obţinut punctajul maxim la Olimpiada Internaţională de la Hong Kong, performanţă neegalată până astăzi. Căsătorit şi tată a doi copii, Titu Andreescu (53 de ani) este profesor al Universităţii din Dallas.

Autor: Dan Arsenie, Evenimentul Zilei

PROMOTIE – Mobila la comanda la cel mai bun pret

About SEO – read cybermarketing (RO)

Alege mobila ta potrivita.

……………………………………………………………………………………………………..

Unde au ajuns matematicienii României

În urmă cu 13 ani, echipa României cucerea primul loc la Olimpiada Internaţională de Matematică. Acum, vârfurile acelei generaţii de excepţie lucrează pentru companii de top sau predau în universităţi de renume, aşa cum se întâmplă cu multe dintre geniile acestei ţări.

Din preţioasa formaţie făceau parte Ciprian Manolescu, Adrian Corduneanu, Constantin Chiscanu, Ştefan Radu Niculescu, Dragoş Ghioca şi Nicolae Dragoş Oprea, primii patru cucerind medalii de aur la individual.

Tinerii matematicieni români s-au remarcat încă de la prima olimpiadă internaţională de profil. În 1959, România era cea mai bună echipă dintre cele prezente la Olimpiada de la Braşov. La următoarele şase ediţii, românii s-au clasat de fiecare dată pe podium, fără a repeta însă performanţa din ’59. Următoarea victorie pe echipe a venit în 1978, iar echipa a repetat succesul în 1985 şi 1987. După Revoluţie, performanţele au început să scadă, dar, în 1996, o echipă compusă din şase băieţi readucea România în prim plan.

Ciprian Manolescu, cel mai apreciat matematician român al momentului, este singurul om care a obţinut trei punctaje maxime la Olimpiada Internaţională de Matematică. Se întâmpla în 1995 la Toronto, în 1996 la Bombay şi în 1997 la Mar del Plata.

Cei mai mulţi dintre ultimii zece ani i-a petrecut în Statele Unite, reuşind să obţină titlul de doctor la Universitatea Harvard şi, la vârsta de 30 de ani, să fie numit „associate professor” la două universităţi de renume din state, Columbia şi UCLA.

Radu Ştefan Niculescu a cucerit o medalie de aur la acea olimpiadă de poveste din 1996. Ca şi Manolescu, el a dat România pe Statele Unite.

Imediat după ce a absolvit Universitatea Bucureşti, în 2000, a plecat la Pittsburgh. La Carnegie Mellon University, Niculescu şi-a construit o carieră în Ştiinţa Calculatoarelor, mai exact în cercetarea maşinilor autoinstruibile.

Astfel a stârnit atenţia Siemens Healthcare, firmă care i-a propus să se ocupe de realizarea de aparatură medicală de nouă generaţie. Din 2005, este manager de proiect şi membru de bază al echipei ştiinţifice a Siemens.

Adrian Corduneanu este unul dintre preţioşii membri ai grupului de profesionişti în informatică pe care se bazează gigantul Google.

Ajuns la mijlocul anilor ’90 în Canada, românul s-a remarcat imediat, fiind numit asistent la Universitatea din Toronto, chiar dacă avea doar 20 de ani. După experienţa canadiană, a urmat una americană, la Institutul Tehnologic din Massachusetts. Remarcat de Microsoft însă din 1999, românul a devenit cercetător cu acte în regulă pentru compania lui Bill Gates încă din 2000.

După ani de perfecţionare la birourile de cercetare ale Microsoft din Cambridge, Marea Britanie, românul şi-a continuat cariera în America, lucrând exclusiv pentru dezvoltarea motorului de căutare Google.

Constantin Chiscanu a ales şi el tot Statele Unite şi, la fel ca Niculescu, este absolvent al Institutului Tehnologic din Massachusetts. Câştigător cu echipa facultăţii a locului doi în prestigiosul concurs William Lowell Putnam, Chiscanu este acum un respectat cercetător peste Atlantic.

După 1996, România nu a mai păşit pe podiumul competiţiei pe echipe. Anul trecut, România a fost abia a 17-a, a doua cea mai slabă clasare din istoria participărilor noastre la IMO.
„Sociologic, s-a dovedit că este suficient ca unul din zece mii de oameni să îşi dorească schimbarea şi, alături de ceilalţi, să o poată înfăptui. Aşadar, România are nevoie de două mii de oameni. […] Din păcate, mulţi dintre tinerii bine pregătiţi ai României preferă să rămână în străinătate.” – Florian Colceag, preşedinte IRSCA Gifted Education.

Autor: Dan Arsenie, Evenimentul Zilei

 

About SEO – read cybermarketing (RO)

Cumpara mobila buna si ieftina de la Giani Mobila SRL

Alege mobila ta potrivita.

……………………………………………………………………………………………………….

România, în zodia mediocrităţii

„Avem un sistem politic care încurajează mediocritatea”, spune un om de care se leagă destinele multor generaţii de tineri geniali ai României. În sprijinul afirmaţiei sale vine un episod din 2002, când tinerii români care au studiat în diaspora au revenit în ţară cu speranţa de a schimba ceva.

Numai că politrucii au reuşit să distrugă această preţioasă comunitate

în formare, înăbuşind un soi de revoluţie paşnică, intelectuală, de care România avea şi are nevoie. Despre tumoarea mediocrităţii, nevoia şi şansele României de a se schimba, ne-a vorbit Florian Colceag, preşedinte al unei organizaţii care luptă pentru promovarea şi protejarea copiilor supradotaţi.

Evz.ro: De ce îşi pierde România tinerii valoroşi? Nu există soluţii pentru păstrarea lor în ţară sau pentru recuperarea lor din străinătate?

Florian Colceag: Deficienţa majoră a sistemului de învăţământ românesc este că nu este adaptat la piaţa muncii, iar tinerii nu se pot angaja conform valorii lor. Nu există sistemul în care angajatorii să ceară sistemului de învăţământ să îi pregătească tineri cu abilităţi. Facultăţile nu solicită liceului, liceul nu solicită gimnaziului. Talentul trebuie descoperit şi dezvoltat încă de când copilul este la grădiniţă.

Educaţie de tip industrial

Atunci, cum arată un sistem de învăţământ sănătos?

Exemple sunt Singapore şi, din Europa, Finalnda, care au preluat modelul impus în Commonwealth. Regula de bază este promovarea unei educaţii axate pe copil, pentru dezvoltarea abilităţilor individuale.

Daţi de înţeles că, la noi, educaţia nu se bazează pe copil. Atunci pe ce se pune accent?

Sistemul de învăţământ clasic produce tineri care sunt ca o banală piesă într-un angrenaj. Adică sunt substituibili. Este un tip de educaţie industrială. Industria cerea muncitori pe bandă şi dacă unul era prea bun, deranja. Se creează o masă educaţională amorfă: buni soldaţi, buni muncitori. Aceast sistem nu permite niciun fel de dezvoltare. Este nevoie de oameni capabili, care să dezvolte nişe de piaţă, să conducă, să organizeze.

Avem nevoie de aceşti oameni. Dar nu este posibil ca tocmai genialitatea lor să deranjeze?

Din păcate, aceşti tineri au parte de adversitatea unei societăţi mediocre. Conducătorii se tem că aceştia le pot ameninţa poziţia şi adoptă un comportament defensiv. Avem de-a face cu o mişcare de pendulare, în care societatea civilă aduce un proiect şi vechea paradigmă de liberi o înăbuşă.

Atitudinea defensivă a politicului

În aceste condiţii, la care am adăuga instabilitatea financiară, mai sunt tinerii români de afară decişi să revină şi se încerce să schimbe ceva?

În 2002, la Teatraul Naţional, a fost a întâlnire a tinerilor care au studiat afară. Atunci, ei şi-au oferit serviciile României. Întâlnirea a fost urmată de o reacţie, de o atitudine descurajantă din partea politicului, carte i-a determinat pe aceşti tineri să acţioneze separat, nu împreună, cum era de preferat. A fost un exemplu de agresivitate totală împotriva acestei comunităţi în formare. Timp de un an, ei au încercat să se angajeze în sistemul de stat, pe salariu momentului, de 100 de dolari pe lună. Nicio structură guvernamentală nu le-a deschis porţile. În plus, nici acum mulţi dintre care au fost în străinătate şi chiar au învăţat nu îşi pot echivala studiile.

Spuneţi că speraţi să vedeţi momentul când aceşti tineri se vor întoarce şi vor face parte din sistemul decizional. Oare se va întâmpla asta curând?

Eu cred că da, pentru că mulţi văd starea aceasta drept o mare provocare.

“Avem nevoie de o revoluţie în orizontul de aşteptări”

Totuşi, există semne de schimbare?

Se întâmplă şi lucruri bune. Am fost plăcut surprins să aflu că, de curând, a trecut de Senat o lege care promovează programele individualizate pentru copiii cu abilităţi înalte. A fost o decizie internă, ceea ce înseamnă că şi unii dintre cei implicaţi politic doresc schimbarea. Şi noi, cei de la EDUGATE, am propus o lege pentru schimbarea sistemului de învăţământ, numai că doamna ministru (n.r. Ecaterina Andronescu) a dat impresia, la o întrunire recentă de la Braşov, că ştie de el, dar nu l-a citit.

Pe scurt, de ce avem nevoie noi, ca ţară?

Avem nevoie de o revoluţie în orizontul nostru de aşteptări. Să ne dorim respect, mediu sănătos, vecini buni, conducători capabili, o viaţă decentă şi un viitor pentru copiii noştri, în loc de bogăţie multă şi putere. Trebuie să investim în tineri inteligenţi, pentru că aceştia îţi pot întoarce înzecit investiţia mai târziu.

Să fie de vină moştenirea comunistă?

Nu neapărat. Să luăm exemplul Chinei, care s-a ridicat enorm în ultimul timp, tocmai datorită unei politici de stat care încurajează tinerii geniali, care au studiat afară, să revină în ţară. Aceştia au formulat principiile datorită cărora China a ajuns o imensă putere economică, reuşind să reziste chiar şi actualei crize. Chiar şi state cu un regim autocrat, ca ţările arabe, au decis să investească în tineri, să îi trimită spre formare în alte ţări şi să îi aştepte acasă pentru a face performanţă.

Dezastrul produs de cei mediocri care ajung să decidă în numele unui popor

Dar revenim la puterea celor mediocri.

Ştiţi ce se întâmplă când un mediocru ajunge într-o funcţie publică? Chiar dacă e bine intenţionat, se află în imposibilitate de a face ceva, deoarece nu înţelege problemele societăţii. În acest moment, celor mai mulţi dintre aceştia le vine ideea de a face măcar ceva pentru ei, în sensul financiar. O demonstrează topurile bogaţilor. Acest mediocru angajează un alt mediocru, nu un om capabil, fiindu-i teamă că îşi poate pierde postul. Iar angajatul îşi va linguşi şeful, simţind oricând că acesta îl poate da afară. De schimb constructiv de idei între cei doi nici nu poate fi vorba, deci nici de vreun orizont de dezvoltare socială. Un exemplu este politica. Oamenii care îl susţin material sau altfel pe unul dintre candidaţi vor fi răsplătiţi prin funcţii publice. Un om care a lipit afişe poate deveni şef al nu ştiu cărui departament, fără a avea nicio competenţă. De aceea avem nevoie de o revoluţie în orizontul de aşteptări.

Cât ne costă lipsa de performanţă în Educaţie?

Ne costă enorm că nu lucrăm pe un program de educaţie modern. Chiar la propriu, în sens economic. Am pierdut posibilitatea de a dezvolta o economie prosperă pentru că românii noştri nu au fost educaţi să fie respectuoşi, punctuali, să aibă deschidere către nou, să asculte, dar şi pentru că oamenii capabili s-au lovit de o atitudine pasivă sau chiar agresivă din partea statului.

“Ţara asta e o pepinieră de genii”

Atitudine agresivă faţă de cei care vin cu sufletul, sistem de învăţământ neperformant, conducători mediocri. Unde e soluţia?

Trebuie să ne asumăm schimbarea. După 1990, am avut parte doar de conducători de pe vremea lui Ceauşescu, care doar au estetizat un regim. Suntem în pragul colapsului, din punct de vedere al forţei de muncă şi, în ritmul acesta, putem pierde încă un milion de tineri. Poate părea surprinzător, dar copiii îşi asumă rolul de schimbător. Un copil de 10 ani are 95% din inteligenţă deja formată. Are suficient discernământ pentru a decide ce vrea de la viaţă.

Dumneavoastră de ce nu aţi plecat din ţară, pentru că oferte sunt sigur că aţi avut?

Pentru că, tocmai acest haos duce la apariţia unor oameni extraordinari. Ţara asta este o pepinieră de genii, oameni capabili să se adune pe un orizont de schimbare.

CV

Cine este Florian Colceag

Profesorul în vârstă de 58 de ani a pregătit copii cu performanţe în matematică, punând umărul la cucerirea a zeci de medalii de aur la olimpiadele internaţionale. Are peste 20 de ani experienţă în educaţia copiilor supradotaţi, fiind şi preşedinte al recent înfiinţatului IRSCA Gifted Education România, instituţie care vine în ajutorul copiilor supradotaţi.

Autor: Dan Arsenie, Evenimentul Zilei

About SEO – read cybermarketing (RO)

Cumpara mobila buna si ieftina de la Giani Mobila SRL

Alege mobila ta potrivita.

Unde au ajuns matematicienii României

 

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. felicitari pentru casa cu trei genii

  2. D-ul Arsenie, eu sunt de loc din Budieni, am virsta de 56ani.
    Parintii mei se numesc Grigore si Elena. Faptul ca prin acest intermediu este posibil sa-mi cunosc o eventuala ruda, las la aprecierea dv. aceasta posibilitate(putem comenta, mentinerea unei legaturi peremante loco sau regionale etc, etc.,…articol superb si de apreciat privind viziunea asupra valorilor umane)
    Cu stima,
    H. Arsenie

  3. D-le Dan Arsenie, daca localitatea Copacioasa va spune ceva va rog sa-mi raspundeti.O seara buna!

    • cum sa nu. am copilarit la budieni, langa copacioasa, si am invatat in tg jiu. dar nu stiu cine sunteti …. dc aveti vreun mesaj ori idee de articol ma gasiti la dan.arsenie@evz.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: