„Zilele Bucurestilor” – sarbatoare printre excavatoare

550 de ani – Centrul Vechi inca o ruina

Sambata, 12 Septembrie. O zi banala cu mult cascat la tv. Ca de obicei, pe ecran toti plimba ursul si se bat in piept ca sa se faca auziti. S-au priceput aluziile ? Nimic despre  Zilele Bucurestilor. Pentru media, un eveniment lipsit de consistenta. Asa mi s-a parut. Mda, orice pasare canta frumos cand e satula.  Nimic nu-i gratis.  Primarul trebuia sa scoata mai mult tain din traista ?  Gauri la buget ? Vai! Vai! Vai !  Intru pe Facebook. Socializez virtual. Deh, distractie de adult Centrul vechi al Capitalei - 2009contemporan.  N-a fost o ideea rea. Am aflat detalii. Inclusiv adresa unde  se serbeaza Zilele Bucurestilor. Pana sa intru pe Internet, nu am auzit nimic despre aceasta locatie unde se sarbatoresc 550 de ani de la aparitia Capitalei. Ma imbrac si dau fuga sa ajung langa BNR pe str Carada, Centrul Vechi al Capitalei (M, Calea Victoriei, Lipscani. Sar din tramvaiul 21. Caut sa intru pe Lipsacani, dar n-am pe unde. Gropi, picamere… santier in lucru. Nu zaresc nici un indicator care sa ma ghideze…, undeva…, catre ceva.  Mai clar, catre un eveniment, care se vrea important. Ceasul meu indica orele 20.30. Nu-i prea multa lume, dar deja m-am umplut de praf si nervi. Greu de ajuns unde vreau. Drumul pana la scena imi aminteste de CAP-urile abandonate dupa ’89.  Da, ati intuit,  peisajul m-a umplut de „spiritualitate”. Niste muncitori trudeau de te dureau ochii vazandu-i. Asa ca „sa se auda” cat transpira. Oare daca veneam cu masina ? Ohohoo. No comment. Inaintam tacuti si cuminti. Facem un mic slalom printre excavatoare.  Pe langa zidurile cladirilor, care stau sa cada, lumea siroieste facand echilibristica pe scandurile alunecoase. Urmatoarea zi, Duminica, 13 septembrie, atmosfera s-a pastrat pe traseu, cu precizarea ca nu se mai lucra pe santier.

Ciuma lui Caradja cea uitata

Ajuns la fata locului ii zaresc, peste capetele multimii, pe Razvan si Dani. Ei sunt amfitrionii evenimentului. Baietii isi dau silinta sa binedispuna lumea. Vine timpul cand organizatorii trebuie sa ofere publicului un bax de bere ieftina. Cat ai zice peste, pIon_Voda_Carageaatru tineri sunt convinsi sa urce pe scena. Printre ei si o fata in rosu, cu proeminente si anchior. Razvan n-are ce face si incepe sa le adreseze, la tuspatru, niste intrebari „inteligente”. Cam asa au fost percepute din public. Toate-s trecute cu vederea, pana ajung la fata in rosu pe care o intreaba simplu: – Cine a adus ciuma in Bucuresti ?  S-a auzit o liniste… Zumzaieli in public. In final, un tip si-a adjudecat berea. Bine si-asa. Apropo de ciuma. Un raspuns la fel de inteligent ar fi fost: Ioan Voda Caragea (Ioan Gheorghe Caradja), domn al Tarii Romanesti intre 1812-1818. Cu aceasta ocazie am aflat ca,  el Voda Caragea, ar avea si niste stra-stra-stranepoti. Care, chipurile, ar fi contemporani cu noi. Si acestea fiind spuse, ma gandeam,  retrospectiv, ca atunci cand o sa-i intalnesc, pe acesti urmasi, o sa-i invit, protocolar, la un blid de fasole, si la un cotor de paine. Frateste. Si ca sa fiu diplomat – fix pan’ la capat – atunci cand bietii oameni, isi vor  fi potolit foamea – o sa aduc si eu vorba de mai vechile daune, pricinuite de  vestita ciuma, acum doua veacuri.

Brenciu si trupa de meseriasi

Ca sa mai treaca timpul, pe scena urca doi scamatori, unul sasait, altul usor pardailean. Cel din urma a fascinat asistenta cu numarul  „mesei zburatoare”.  Vezi video … Nici sasaitul nu s-a lasat mai prejos. Ambii s-au straduit sa faca multimea sa rada. Pentru ca treaba sa mearga, l-au rezemat intr-un scaun tocmai pe Razvan. Docil, prezentatorul s-a conformat, pana ce magicienii si-au facut numarul. Le-a reusit. Cand a scapat de-acolo, Razvan a tulit-o fix… la o tigara ca sa-si dreaga plamanii.

Joc de sunet si lumini

Hartii prinse de podeaBrenciu isi incepe show-ul. Chiar de la marginea scenei. Testeaza publicul. Oricum este ultimul din trupa care urca treptele, alaturi de colegii sai.  La inceputul spectacolului, un barbat lipeste la marginea scenei, niste hartii. Pe ele sunt imprimate cateva versuri. Scris mare, atat cat sa se vada din picioare. Trebuie sa fac precizarea ca Brenciu s-a folosit de ele, abia la final de spectacol. Pentru asta il apreciez. Nimeni nu-i perfect. In rest artistul a fost groav. Chiar m-am trezit ca picioarele-mi topaiau. Asta spune multe. Mai ales in cazul unuia care se lasa greu urnit de val.

Horia Brenciu

Trupa lui Brenciu a fost, de asemenea, extraordinara. Cu totii au demonstrat ca stiu muzica (instrumental si live), chiar daca au interpretat din repertoriul international. Nu vezi in fiecare zi un astfel de spectacol. Recunosc ca, inainte de show, am crezut ca o sa ma plictisesc de moarte. Tipul asta de reprezentatii sunt mai reusite live decat pe sticla. Nu ma lansez in truisme… Asta-i adevarul.

Margineanu – „Ce mult te-am iubit Paraschivo…”

Duminica pe scena a urcat Margineanu cu trupa. Ce nu stiati ca are o trupa ? Uite ca are. Tupa  „Mihai Margineanu” formata dintr-un  basist, violonist, tobosar si un chitarist. Plus vocalistul Margineanu. Artistii au facut un spectacol reusit. Un aport insemnat l-au avut si instrumentistii care au intretinut atmosfera. Pana intr-acolo incat, la un anumit moment dat,  l-au derutat si pe Margineanu.  Sunetul s-a auzit bine. Lumea s-a distrat in ciuda micilor divegente de „personalitate” pe care le-au avut baietii in timpul spectacolului.

Santierul bata-l vina

Ce nu mi-a placut ? Pai, o sama de indivizi cu cioc si plete, care orbitau ca meteoritii.  Tintuiau ca ulii coapsele unor domnisoare… hihihi. Nuuu ca sa le vrajeascaaaa… Domnisoricile, neprihanite si absorbite de peisaj, au fost ajutate sa sfideze gravitatia. Sa fluture mai lesne manutele pe sus. Si au reusit. Flacaii le-au usurat, meticulos, de telefoane, bani etc. Apoi au disparut sa petreaca Zilele Bucurestilor, dupa pohta inimii. Nimeni nu a schitat nici un gest la bravada puslamalelor.

Desigur, santierul din Centrul Vechi nu mi-a placut. Presimt ca si altora. Lumea e satula de putoarea si lentoarea celor care administreaza politic, ingineresc, economic intraga zona. Parca e facut ca sa nu se mai termine.  La mijloc sa fie o strategie ? O slinosenie de psihologie aplicata ? Adica, taraganeala asta sa fie un joc de glezne pentru derutat adversarul ?  Ca sa se enerveze lumea pe cineava anume. Ca ura sa creasca cat Vila Poporului ? Tocmai ca aceasta ura sa fie, ulterior, dirijata impotriva cui trebuie si la momentul potrivit ?

Alte zvonuri

Unele voci sustin ca Madonna nu ar fi fost in Centrul Vechi, asa cu au sustinul „unii”. Cica s-a incercat manipularea maselor. Alte zvonuri spun ca „arhitectii psihologiei moderne” ar fi utilizat numele Madonnei, tocmai pentru a intari sentimentul de vina, de neputiinta, de amatorism, de oameni importanti care nu fac nimic.  Mai mult, cica Madonna nici nu ar fi calcat pe acolo. Cine stie pe unde s-a dus.  Zvonistica ? Diversiune ? Daca e adevarat, o sa aflam cu totii. In curand. Doar vin alegerile si, cu aceasta ocazie,  obisnuitul spalat al rufelor in public. Oauuu. Am spus ce nu trebuia ? Atunci lasa un comment.


Anunțuri

Un răspuns

  1. Foarte tare. Imi place. Nu am avut de unde sa aud cum a fost si nici nu am putut sa ajung.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: