Modestia – calitate sau defect ? Perceptii, argumente, atitudini

Privesc din ce in ce mai uluit la valorile care diferentiaza generatiile. Aici fac trimitere la comportamentul indivizilor.  Prezentul studiu de caz  se referamodestia la conduita persoanelor vis-a-vis de „modestie” (ca si concept), stare de spirit sau respect. Esantionul supus observatiei este format din persoane aflate cam la un cincinal jumate distanta, maxim doua, unele fata de altele. Concluziile rezultate sunt, probabil, intuitive, caci denota atitudini contrarii. Prin urmare, o alta gandire, un alt comportament si, desigur, reactii atipice. Toate acestea sunt specifice unor experiente de viata, educatie, mod de gandire si medii sociale diferite etc. Normal sau anormal ? Bine sau rau ? Constructiv sau nu ? Argumentele sunt prezentate mai jos sub forma unui eseu. Tematica principala – modestia ca virtute sau nu.

I. Autocritica

Pe vremea lu’ raposatu’, inainte de a comenta despre altii, trebuia sa-ti faci „autocritica”. Asa ca sa echilibrezi balanta si sa nu fii partinitor in raport cu cei pe care ii criticai. Cu totii gresim, nu-i asa ? La acea data eram adolescent, iar autocritica, era o chestiune de principiu in comunism (SIC!). Mai mult, oamenii, cu sau fara studii,  isi cunosteau lungul nasului, in ciuda regimului si a vietii mizerabile pe care o indurau.

Deci…

Personal, din cate ma cunosc – sunt o persoana supusa greselilor dar, echilibrata, onesta si cu cei 7 ani de-acasa. Nu mi-e rusine de mine, pentru ca nu am niciun motiv. Sunt o fire modesta, dar am observat ca asta nu ajuta prea mult. Jungla urbana mi-a demonstrat, inca odata, cum stau lucrurile.

Perceptia citadinilor asupra „modestiei” difera (in mare) in functie de 3 criterii: varsta, educatie si climatul social.

Despre asta voi argumenta in randurile urmatoare.

I. Reactia generatiei pana in 25 de ani

„Modestia ca virtute” – in viziunea tinerilor –  nu mai exista in ziua de azi.  Asta e concluzia lor majoritara. E de condamnat ? De speriat ? In momentul de fata, o persoana „modesta” este perceputa ca fiind – lipsita de „stil”, necioplita, naiva, slaba etc. „A fi modest” nu mai este o virtute, o masura a valorii de sine sau o forma de respect pentru cei din jur. Astazi, perceptia generatiei „hi5” este ca modestia te face slab, te transfigureaza intr-o victima, una numai buna de terfelit in picioare. De ce nu mai sunt tinerii modesti ? Pai… au dedus, repede, ca modestia-i o prostie. La ce-o fi buna ?  Nu-i scoate din saracie, nu-i face mai respectabili in societate. Cu modestia in brate nu ajungi nicaieri.  La 20 de ani dupa revolutie, modelul demn de urmat este cel al parvenitului, al mafiotului stilat, al manipulatorului cu staif si devenit bogat cat ai clipi. Aceste modele sunt reperele dupa care se ghideaza tanara generatie. Ele reprezinta/insufla ideea de  putere, de bani. Conteaza aparenta si nu esenta, conteaza impresia si nu valoarea. De la  rechinii gigant, juniorii invata cel mai bine cum sa-si infinga falcile in prada urmarita. Eventual sa o devoreze la scena deschisa, cu mare fast.  Sa vada lumea intreg spectacolul. Sa se stie cine-i comandantu’ in teritoriu. Aici se cultiva instinctul de „Killer social”. Fara morala, rusine, bun simt. Plini de goliciune spirituala, soiul acesta de tineri, „cu initiativa”, aspira cu nesat,  la cate un „ciolan” pe care insa nu au destul „stomac” sa-l digere.  Din fericire, lacomia  „ii constipa” si-i scoate repede din scena. Mai mult, goana lor dupa succesul imediat, creeaza victime colaterale. Singura metoda (pentru cei care doresc sa se puna stavila) este  de a riposta cu aceeasi moneda. In ipostaze similare, partile implicate (intr-un conflict ad-hoc),  ajung sa inteleaga mai bine efectele propriilor actiuni. Cu toate acestea „modestia” ramane iarasi fara cautare. Cel putin in mediul urban unde goana dupa bani e o prioritate in comparatie cu cititul unei carti sau a altor activitati care sa aiba ca efect  final dezvoltarea si ascutirea spiritului (SIC!).

II. Reactiile celor pana in 45 de ani

Atitudinea fata de modestie este una diferita. In categoria asta intra doar tinerii carora istoria postdecembrista le-a naruit adolescenta, intrarea in viata. Asa au stat lucrurile imediat dupa ’89, pana in ’97, chiar 2000.  Tinerii din aceasta categorie s-au autoeducat. Nu au avut, in societate, modele de urmat. Poate din carti. S-au obisnuit cu viata aspra. Speranta si entuziasmul le-au fost nimicite de inceputurile unui capitalism juvenil si slab conturat in Romania. Societatea postdecembrista le-a sadit in suflete scarba si dispretul fata de tot ce este inuman si murdar. Au indurat prea multe.  Cred ca este generatia cu atitudinea cea mai verticala din acest punct de vedere.  Sunt incantat sa vad ca din randurile lor provin cei mai multi oameni care au curajul sa-si asume responsabilitati, sa spuna lucrurilor pe nume. Insa ca sa poti argumenta pe marginea echitatii/inechitatii sociale – trebuie sa ai si coloana vertebrala.  Iar ca sa stai vertical, trebuie sa ai caracter si ceva serios de argumentat. Nu palavre goale. Parerea mea.

III. Reactiile celor trecuti de 45 de ani

Aici intram in zona resemnatilor. A celor care sunt impliniti sau neimpliniti d.p.d.v. social.  Prima categorie traieste pe picior mare. O excludem din argumentatie pentru ca nu le pasa de saracia plebei. Chiar si pentru cei care si-au ratat startul –  modestia – este un concept pe care insista sa-l impuna celor mai tineri. Reciproca arareori e valabila.  Inca sunt de parere ca varsta le confera o oarecare superioritate, in fata celor mai tineri. In schimb, adora sa aiba adepti si confidenti in randul celor mai tineri si carora sa le insufle stilul personal. Nu-i o idee tocmai rea. Partea proasta este ca-i invata numai rautati.

Premisele situatiei

Revolutia i-a prins in floarea tineretii. Adolescenta nu le-a fost alterata de manele sau tipare precum ” Gigi Becali” si altii… Asta e partea buna. Cele mai mari batai de cap le-o dau noile tehnologii, unde se adapteaza extrem de greu. Din categoria asta, pe siteurile de recrutare majoritatea figureaza cu 8, 10 sau 15 de ani experienta intr-o singura companie. Din punctul lor de vedere, acesta este un avantaj. Se considera favorizati in fata unor „mucosi fara experienta”. Din punctul de vedere al angajatorilor, asemenea persoane de genul „stie tot” nu se mai pot adapta nevoilor dintr-o companie.  Trist?!  Ei sunt foarte buni intr-o meserie, dar sociologii considera ca sunt inadaptabili si  limitati la experienta unei „cutii”. Nu mai sunt creativi si flexibili. Nu mai sunt toleranti. Sunt greu de controlat si manipulat. Isi cunosc drepturile. Sunt scumpi dpdv financiar. Adica, potrivit noilor tendinte – sunt „neperformanti”. De ce ? Pentru ca atatea sanse le ofera societatea in care traim. Un mare NIMIC. In plus, cu cat experienta de viata este limitata la o singura activitate profesionala – (un singur loc de munca) – cu atat este mai restransa viziunea asupra noilor realitati si disponibilitatea de a o lua de la capat. Potrivit specialistilor, frustrarile cauzate de toti acesti factori sociali, transforma o persoana, candva echilibrata si normala, intr-o bomba cu efect intarziat. Ea va manifesta mereu fata de alti semeni, inclusiv rude, un anumit soi de ostilitate, de razbunare. Samanta frustrarii o vor cultiva si in sanul noilor generatii, (astfel de adepti exista), caci numai asa au satisfactia razbunarii depline. In asemenea conditii, cand ura iti intuneca mintea,  modestia mai are cautare ?

Concluzii

Finalul acestui eseu pleaca de la un proverb – „Daca te bagi in cocina, te mananca porcii”. Sa vorbesti despre „modestie” in fata unor dezinterersati, aducand in prim-plan argumente din zona socio-psihologiei sau a filozofiei  – e o tampenie.  Totusi, daca din largul spectru de indiferenti, am reusit sa determin macar o persoana sa citeasca pana aici – e un castig. E lesne de priceput, ca cine a ajuns cu lectura pana la acest pasaj, are o minima consideratie pentru „modestie”. Macar ca si principiu in sine. Ignorantii, incultii si mercantilii se vor lamenta la a face unele comentarii seci. Desigur, ideile din acest eseu nu sunt cele mai complete (ca esenta si concizie). Ele au surprins doar cateva dintre atitudinile persoanelor cuprinse intr-un mic esantion. Dar, cu siguranta exista si oameni verticali. Contestatarii argumentelor sunt invitati la dialog. Comunicarea este constructiva atata timp cat „materia cenusie” isi mentine rolul coordonator in cadrul argumentatiei.

Modestia este si va ramane o virtute. Ea s-a regasit in toate epocile si in toate tipurile de societate. Dar cel mai adesea se regaseste in conduita persoanelor bogate spiritual sau in atitudinea celor instariti care etaleaza modestia din compasiune. Personal prefer pe cei dintai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: