Ce-mi plac „glumele mele”

Din ciclul: „mahalageala contemporana

Cogito ergo sum (Descartes)

“Glumele mele” au un inteles ironic aici. Ele se regasesc in atitudinea si comportamentul acelor categorii de oameni care sunt bantuiti de unele frustrari. “Glumele mele” sunt tarele negative din conduita umana. Cei care se caracterizeaza prin astfel de glume, sufera de anumite boli precum: “spionita”, “leneveala”, „pizmuiala”, “minciuneala” si “plezneala”. Cand se inzdravenesc, intra in normalitate.  Adica se transfigureaza in “sifonari” si/sau „pupincuristi”.  Clasic romanesc  in ultimii 20 de ani.

Asadar, trebuie sa-i intelegem. In fond chiar asta e natura existentei lor. Prin ce s-ar putea remarca ? Psihologii considera ca, aceste nemultumiri, isi au radacinile inca din frageda copilarie. Se intampla atunci cand “frustratii” au pierdut startul in raport cu generatia lor. Sau alte situatii dureroase. Cu timpul, acestor nefericiti le vine tot mai greu sa accepte ca exista unii – un pic mai altfel. Pentru ei calitatea de „a fi om” este echivalentul slabiciunii. Expresii de genul: “Degeaba ai studii, caci oricum nu conteaza” sau “Nu te duce mintea “ ori “Nu-i versat baiatu’,  caci “Am scoala vietii” – sunt replici pe care ei le fluiera printre dinti, in desele ocazii cand au de argumentat in contradictoriu.

In opinia mea, exact opusul acestor tipare de gandire, face diferenta de valoare.  Delimiteaza pe cei cei care o au de cei care nu. Posesorii valorii nu striga in gura mare: “– Iata ce valoare am”. Ei nu simt nevoia sa epateze, pentru ca sentimentul de automultumire e destul de bine pozitionat in piramida lui Maslow (consultati dictionarul).

In schimb, cei “cu scoala vietii” au facut din treaba asta o ditamai moda. Acestui stil de viata, maladiv, au ajuns sa-i acorde toata atentia de care dispun. In virtutea maretiei, in care se complac, cei din aceasta categorie, sustin ca e justificat sa traiesti astfel. Si mai aiurea mi se pare  ca, anormalitatea in care se zbat,  le este apreciata.

Din ratiuni cat se poate de serioase si pentru ca am cei 7 ani de acasa – imi asum „Mea culpa” – pentru naivitatea si neputiinta de a ma zvarcoli intr-un asemenea hal de mocirla.  Pentru mine, „omenia” ramane  acel atribut , care  inca ne mai separa de regnul animal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: