Polemica dintre Adrian Paunescu si Seitan

Seitan,

Dar chestiunea pe care o spune dl Şeitan, precum că „studentul la gazetărie nu are nevoie să ştie ce zice Goga despre Eminescu, ce zice Maiorescu despre Eminescu” şi continuă cu „bla, bla, bla”, nu pe mine mă descalifică. Dacă ar fi aşa cum zice dânsul, n-ar fi necesare, conform acestei logici, decât nişte chibrituri şi puţină benzină, în apropierea fiecărei biblioteci. Dumneavoastră, domnule Seitan, credeţi că putem să facem gazetărie fără a şti cine este Eminescu. S-ar putea să aveţi dreptate, într-o lume în care idealul ştergerii identităţii individuale şi naţionale ar fi împlinit. Eu cred exact invers. Şi anume că, fără a învăţa şi, deci, fără a şti ce înseamnă Eminescu, Maiorescu, Goga, nu poţi nici măcar să te delimitezi de ei.
Ceea ce vă voi scrie acum nu vă scriu din bucuria mea de a vă retrograda, ci din necesitatea ca dvs. „să vă daţi seama până la urmă”. Din chiar felul grăbit şi superficial, trist, cum gândiţi şi scrieţi, un cunoscător va simţi că n-aţi avut nevoie de Eminescu şi Goga şi că nu ştiţi ce zic Goga despre Eminescu, Maiorescu despre Eminescu şi vă închipuiţi că puteţi comunica, în limba română, acolo unde au scris Eminescu, Maiorescu, Goga, fără a-i recunoaşte reperele, zeii tutelari. Nu e lipsită de interes desconsiderarea tuturor experienţelor care ne-au premers. Dar ele există. Alfabetul există. Eminescu, Maiorescu, Goga există.
Prin 1993-1994, un senator V.V., a mers la microfon şi a spus că el nu recunoaşte Republica Populară Chineză. Am mers şi eu la microfon şi am rugat Senatul şi ziariştii să nu anunţe cu brutalitate mapamondu că domnul respectiv nu recunoaşte Republica Populară Chineză, ca nu cumva să ne pomenim că R.P Chineză face o comoţie cerebrală sau un atac de panică şi cade din picioare, auzind. Nu recunoaşteţi gazetăria lui Eminescu şi Goga şi critica lui Maiorescu? Vă luaţi o libertate pe care nu v-o contest, dar nici nu o preţuiesc. Şi nici nu mi-o doresc.
Dv credeţi, pe de altă parte, că fac şi eu parte dintre cei care au adus ţara în acest hal. Voi demonstra calm şi argumente că lucrurile nu stau aşa. Obiceiul de a nu şti nu vă va ajuta să ştiţi. M-am opus şi mă opun oricărei aberaţii, ori de unde ar veni ea. Nu cred că are cineva dreptul să transforme România într-o rampă de experimente sociale, politice şi economice. Avem timp să le discutăm toate. Cel puţin aşa sper. Dacă nu se va desfiinţa curentul electric. Un lucru e cert: necunoaşetrea contribuţiilor şi răspunderilor personale ale oamenilor publici şi considerarea lor la grămadă, ar fi – de fapt, reprezintă – aplatizarea şi anularea meritelor reale, dar şi cosmetizarea şi graţierea vinovăţiilor reale. Nu sunt puţini cei care, la nivel înalt, în politică sau în presă, promovează şi ploriferează confuzia valorilor. Nu, dragă domnule adversar, eu nu am fost şi nu sunt între cei care se supun orbeşte aşa zisei necesităţi. Eu gândesc, mă zbat şi acţionez conform logicii şi interesului naţional, ca om de stânga, conştient şi de valorile dreptei. Lozinca mea preferată este „Până la capăt cu poporul meu/, Aşa să mă ajute Dumnezeu!”

Publicat luni 28 ianuarie 2008 pe blogul http://paunescuadrian.blogspot.com/2008_01_01_archive.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: