Cum te jumulesc bancile atunci cand vrei sa scapi de credite

Recent am citit in ZF un articol interesant despre motivele care ii determina pe clienti sa urasca sau sa abandoneze o banca.

Personal as mai fi adugat ca, la cardurile de credit, atunci cand mergi la banca sa diminuezi plafonul de credit, esti constrans miseleste. Adica esti pus sa completezi cca. 10 pagini A4 cu date despre: mama, tata, sotia, copilul, conturile din alte banci etc. De fapt este vorba despre o adevarata intruziune, nesimtita, in viata privata. Abia la finalul discutiei, dupa ce ai completat tot teancul de hartii, cu tot ce si-a dorit banca, ti se da un act aditional, de o singura pagina, in fapt singurul document important, pentru a ti se aproba diminuarea limitei de credit. In viziunea bancii, diminuarea creditului este un drept pe care ea ti-l ofera si nu o cerinta expresa a clientului asa cum e normal sa fie. Cel putin asa suna explicatiile ofiterilor bancari, adevarate manevre comprehensive pentru derutarea clientului! In final, desigur, tot clientul este cel care este pus, adica „fortat elegant”, sa semneze ca a fost de acord sa ofere toate aceste informatii „de buna voie si nesilit de nimeni”. Si toate astea ca sa micsorezi un plafon de credit la un card si, nicidecum, sa iei bani de la banca, in acest ultim caz fiind justificate zecile de hartii care trebuiesc completate.

Sa recapitulam

Atunci cand un client solicita un card de credit sau un impumut, el respecta toate standardele birocratice ale bancii. Cetateanul aduce la banca toate actele solicitate, completeaza orice hartie etc. Aceste standarde intruzive sunt mentinute, intr-o maniera umilitoare pentru client, inclusiv la diminuarea unui plafon de credit. Aici intervine absurditatea. Asadar, birocratia nu inceteaza nici acum spre totala insatisfactie a clientului. Singurii multumiti sunt poate cei din elita managementului bancar. De ce ? Pai, in opinia lor, clientul este o cifra statistica. Si inca una obtinuta gratis, intrucat toata operatiunea privind culegerea de date decurge „de comun acord intre parti”.

Care este secretul ?

Toate datele insemnate, adeseori olograf de catre client, in zecile de hartii completate la aprobarea sau diminuarea unui plafon de credit sunt in final niste simple profile de client, adica statistici, cifre. Totul spre perfectionarea corporatista, spre maximizarea profitului bancii.  Asadar, pentru bancheri, clientii sunt niste cifre cu semnul plus sau minus, in functie de profitul pe care ar putea sa-l genereze bancii.

Ce se intampla daca te impotrivesti ?

Pe scurt, daca nu accepti metoda de lucru – nu ti se diminueaza plafonul de credit sau nu primesti creditarea, impumutul. Cum vi se pare ?  E cumva un santaj ordinar ? Ce putem sa facem ? Raspunsul este ca putem face… „mai nimic”. Legile din Romania le ofera bancilor aceasta libertate de actiune in piata. In acest context economico-politic, clientii nu au parghii de control in fata abuzurilor bancilor si nu dispun (decat formal) de o institutie care sa le apere, cu adevarat, interesele. Oricum toate bancile din lume isi dorec clienti „ascultatori” si mai putin isteti la minte, caci de-ar fi altfel, ar da naibii  faliment. Dar, totusi, parca e mult prea mult.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: